Duminica a xix-a după rusalii
Predica de pe munte - iubirea vrăjmașilor (Ev. Luca VI, 31-36 )
Predica IPS Irineu Pop-Bistrițeanul
Bunătatea față de semeni este însăși condiția calității noastre de creștin. Prin ea se cunosc ucenicii și se recunosc prietenii Domnului. Iubirea aproapelui, indiferent că acesta îți este prieten sau vrăjmaș, este porunca de căpetenie a Legii celei noi, menite să creeze o atmosferă de pace și bunăvoire între oameni.
În Predica de pe munte, Mântuitorul ne învață ce atitudine trebuie să luăm față de vrăjmașii noștri, pe care trebuie să-i iertăm și să-i tratăm cu compasiune și bunătate. Prin aceasta ne dovedim urmași ai lui Hristos și ne asemănăm cu Tatăl ceresc, Care este Iubire și „face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni” (Mt. 5, 45). Bunătatea față de semeni este însăși condiția calității noastre de creștin. Prin ea se cunosc ucenicii și se recunosc prietenii Domnului.
Duminica a xix-a după Rusalii
Predica de pe munte - iubirea vrăjmașilor (Ev. Luca VI, 31-36 )
Predica IPS Irineu Pop-Bistrițeanul
Bunătatea față de semeni este însăși condiția calității noastre de creștin. Prin ea se cunosc ucenicii și se recunosc prietenii Domnului. Iubirea aproapelui, indiferent că acesta îți este prieten sau vrăjmaș, este porunca de căpetenie a Legii celei noi, menite să creeze o atmosferă de pace și bunăvoire între oameni.
În Predica de pe munte, Mântuitorul ne învață ce atitudine trebuie să luăm față de vrăjmașii noștri, pe care trebuie să-i iertăm și să-i tratăm cu compasiune și bunătate. Prin aceasta ne dovedim urmași ai lui Hristos și ne asemănăm cu Tatăl ceresc, Care este Iubire și „face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni” (Mt. 5, 45). Bunătatea față de semeni este însăși condiția calității noastre de creștin. Prin ea se cunosc ucenicii și se recunosc prietenii Domnului. Iubirea
aproapelui, indiferent că acesta îți este prieten sau vrăjmaș, este porunca de căpetenie a Legii celei noi, menite să creeze o atmosferă de pace și bunăvoire între oameni.
Bunătatea este o însușire a lui Dumnezeu. Dacă cei vechi își închipuiau că Cel Preaînalt este un Stăpân înfricoșător, dacă evreii credeau într-un „Domn al oștirilor”, răzbunător, Dumnezeul nostru, al creștinilor, ne este descoperit de Mântuitorul ca un Părinte prea bun, Care dă tuturor toate cele spre tre-buință (Lc. 6; Rom. 2; Tit 3).
Bunătatea este compasiune și înseamnă încercarea de a ne substitui altora, de a reacționa la faptele semenilor, de a-i ajuta, întâmpinând nevoile lor, iertându-i când greșesc, de a avea înțelegere pentru ei, de a-I sluji. Bunătatea implică încrederea în om, implică deschiderea inimilor noastre, expunându-ne simțămintele intime și delicate. Și aceasta trebuie manifestată față de toți, nu numai față de cei pentru care avem vreo afinitate naturală, familie, prieteni, semeni, simpatici, că Dumnezeu arată bunătatea și la cei nerecunoscători și răi, cum ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi (Lc. 6, 35).
Bunătatea poate fi un zâmbet, un mulțumesc, o încurajare adresată unei persoane bătrâne, un cuvânt de afecțiune adresat unui copilaș. Nici una din aceste expresii nu costă timp sau bani. Dar ele cer un sincer interes pentru fericirea celor din jurul nostru.
Oamenii păcătoși sunt egoiști, preocupați de responsabilitățile, problemele și planurile lor. Dar, când omul crește în harul bunătății, atunci iese din sine, din sfera intereselor sale și dezvoltă un adevărat interes pentru fericirea și bună-starea celor din jurul său.
Sfântul Isaac Sirul scrie în această privință: „Veselește-te cu cei ce se veselesc și plângi cu cei ce plâng. Căci acesta este semnul curăției. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoși. Bucură-te cu cei ce se pocăiesc. Fii prieten cu toți oamenii. Fii părtaș la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate”.În Evanghelia de astăzi, Hristos Domnul ne spune:„Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea” (Lc. 6, 31). Într-acolo trebuie să tindem, încât ocărâți fiind, să binecuvân-tăm, prigoniți fiind, să răbdăm, huliți fiind, să mângâiem (I Cor. 4, 12-13) și să luăm aminte că, fiind buni și iertând pe alții, ne iertăm pe noi. Datoria noastră este să ne străduim a ne umple de iubire sfântă concretizată prin acte de bunătate și compasiune pentru oameni.
Când sufletul omenesc este plin de iubire dumnezeiască, în bucuria lui nesfârșită se întristează și se roagă cu lacrimi pentru lumea întreagă, ca toți oamenii să-L poată cunoaște pe Domnul.
Omul bun și iertător nu are tih-nă atâta vreme cât semenii săi nu sunt întru bucuria iubirii Domnului. Prin bunătate devenim asemenea lui Hristos și ne facem părtași slavei Sale fără de sfârșit. De aceea, și Sfântul Apostol Pavel ne povățuiește: „Ca niște aleși ai lui Dumnezeu, îmbrăcați-vă cu bună-tate” (Col. 3, 12). Amin.(https://www.activenews.ro/cultura/Duminica-a-19-a-dupa-Rusalii-Predica-d...).
duminica_a_19_a_dupa_rusalii_2021.pdf
