În rugaciune, mai ales în Liturghie, Îl poti vedea pe Dumnezeu
Arhimandrit Dumitru Cobzaru
Gândul meu duhovnicesc este legat de Evanghelia care s-a citit la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie şi acelaşi gând duhovnicesc mă duce, concret, în sensul că foarte aproape de noi, la un om pe care l-am cunoscut aproape cu toţii: părintele Teofil Părăianu, de la Mănăstirea Sâmbăta, duhovnicul cel orb, care, cu timp şi fără timp, L-a propovăduit pe Dumnezeu, pe Care L-a văzut nu cu ochii trupului, ci cu ochii minţii, şi L-a simţit cu inima lui. Chiar el mărturisea că, dincolo, în împărăţia lui Dumnezeu, nu-i neapărat obligatoriu ca Dumnezeu să-i deschidă şi ochii trupului. Ii era suficient să-L cunoască pe Dumnezeu cu ochii minţii şi să-L simtă cu inima!
În Evanghelia de astăzi, este vorba tot despre un orb, care a recunoscut în Iisus Hristos pe Fiul lui David, adică pe Fiul lui Dumnezeu, dar care, contrar voinţei părintelui Teofil Părăianu, şi-a dorit să vadă, să-L şi vadă pe Dumnezeu cu ochii trupului. Este foarte frumos dialogul şi aş vrea să-l reţineţi şi chiar să vi-l însuşiţi. Adesea, să vă puneţi în faţa lui Dumnezeu şi să staţi de vorbă cu El, aşa cum a stat orbul din Evanghelia de astăzi. După ce i-a strigat, în repetate rânduri, „Iisuse, Fiul lui David, milu- ieşte-mă! ”, după ce a fost oprit de unii ca să nu mai strige, orbul ajunge, totuşi, în faţa Domnului Hristos şi este întrebat: „Ce voieşti să-ţi fac?” Şi el îi răspunde: „Să văd, să Te văd”. Şi Iisus Hristos îi spune, foarte simplu: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” In rugăciunea noastră personală şi chiar comună, de cele mai multe ori, îi cerem lui Dumnezeu meschinării, lucruri foarte, foarte comune, nicidecum nu-I cerem lui Dumnezeu să-L vedem, aşa cum este El cu adevărat. Chiar dacă Sfânta Liturghie are foarte multe momente în care noi îi cerem lui Dumnezeu să-I cunoaştem împărăţia, să-I cunoaştem voia şi încercăm să-L vedem, cu ochii minţii, de la naştere până la răstignire, înviere şi înălţarea la cer - ceea ce este, în fapt, Sfânta Liturghie, adică rememorarea acestor evenimente -, totuşi noi rămânem în limitele noastre, gândindu-ne la noi înşine, la familia din care ne tragem şi la problemele noastre zilnice, deşi Sfânta Liturghie ne avertizează ca, la un moment dat, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm.
Aşadar, ori de câte ori slujiţi, împreună cu preotul dumneavoastră duhovnicesc, Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, să vă gândiţi că vă întâlniţi cu Domnul Hristos şi vă întreabă: Ce voiţi să vă fac? Să nu-I mai răspundeţi cu lucruri de nimic, să nu mai răspundeţi cu problemele zilnice, cu problemele de familie, cu problemele de sănătate, cu atâtea şi atâtea probleme pe care le are orişicare om din această lume, ci să-I răspundeţi ca şi orbul din Evanghelia de astăzi: „Doamne, vreau să Te văd!” Atunci, El ne va răspunde foarte simplu şi direct şi ne va da această bucurie: „Vezi!” Dar va continua cu condiţia care ne va face să-L vedem pe Dumnezeu cu adevărat: „Credinţa ta te-a mântuit!” Credinţa este o stare pe care trebuie să o încercăm în toată viaţa noastră, iar mântuirea este rezultatul credinţei noastre şi are şi ea dinamica ei, adică mântuirea se lucrează. Până când o dobândim de la Dumnezeu, noi trebuie să ne lucrăm mântuirea noastră.
Aşadar, când veniţi la biserică sau când vă rugaţi în taina cămăruţei dumneavoastră, să-I cereţi lui Dumnezeu să-L vedeţi, iar El vi se va arăta cu toată splendoarea Lui, care nu se aseamănă neapărat cu strălucirea veşmintelor preoţeşti, ci mai degrabă cu cuminţenia veşmintelor dumneavoastră populare, pentru că El ne-a demonstrat, atunci când a venit în lume - am auzit, nu de multă vreme, la evenimentul Naşterii Domnului -, că se regăseşte în cel blând, în cel smerit, în cel sărac şi a ales calea sărăciei, a blândeţii şi a smereniei mai mult decât oricare dintre noi. Noi, nu cred că ne-am născut niciunul într-o iesle sărăcăcioasă şi nu cred că ne-am încălzit de la suflarea animalelor. Or, Domnul nostru Iisus Hristos, împăratul cerului şi al pământului, S-a născut într-o iesle sărăcăcioasă şi a fost încălzit nu de oameni, ci de animale, care au răspuns mai mult decât oamenii la apelul Maicii Domnului şi al Dreptului Iosif, de a-i primi în casele lor, pentru ca Maica Domnului să nască pe Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu. (https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-31-dupa-rusalii/in-ruga...).
duminica_a_31-a_rusalii_2022.pdf
